sâmbătă, 1 mai 2010

Publika - Unde esti

Another romanian song that i simply adore :D A song about love, a song about finding what you are searching for, about lonellyness, about colours, about the butterflies you get in your stomach when you love... A pure song with powerful lyrics and much more.

duminică, 28 februarie 2010

Blue October

           Blue October is a rock band originally from Houston, Texas. The band was formed in 1995 and currently consists of Justin Furstenfeld (lead vocals, rhythm guitar), Jeremy Furstenfeld (drums, percussion), Ryan Delahoussaye (violin/viola, mandolin, piano, backing vocals), C.B. Hudson (lead guitar, backing vocals) and Matt Noveskey (bass guitar, backing vocals).









luni, 15 februarie 2010

Dusk and Summer

Tocmai mă pregăteam de am mă culca când am dat peste aceasta piesă pe care am pus-o pe repet pentru a adormi pe ea deoarece eu sufar de o oarecare insomnie şiam nevoie de ajutorul acestor minunate piese. Sper sa vă placă.



Primul meu meci de handbal

Voi începe prin a spune că niciodată nu am fost prea interesat de handball asa că nu cunosc prea bine toate regulile acestui joc. Asa că voi încerca să vă povestesc mai mult emoţia şi ce am înţeles eu din acel meci.

            Meciul era în cupele europene la masculin.

            Echipele erau HC STIINTA DEDEMAN BACAU – HC "Motor-ZNTU-ZAS" Zaporoje.

            Cu toate că nu dormisem noaptea anterioara am acceptat propunerea cuiva să mergem la un meci de handbal, am zis "de ce nu? merită să incerc…"

            Ne-am bătut cu nameţii şi cu lacurile  în drum spre Sala Sporturilor bineînţeles , dar când am ajuns am constatat că, chiar sunt oameni care vin la meciuri ceea ce m-a încântat foarte mult. Biletul nu este scump fiind doar 5 lei ( 5 lei pt cupele europene şi 2 lei pentru meciurile normale).

            Am intrat, am căutat scaune şi am găsit undeva în partea stângă dar mai înspre mijloc, având o vedere perfectă asupra terenului. Atmosfera era absolut superbă, galeria cântând din răsputeri pentru a invoca acel “duh” care să îi ajute pe baieţi să câştige, să le dea curaj pentru a înfrunta aceasta echipă ucrainiană .

            La ieşirea echipelor de la vestiare toată sala era în picioare aclamând echipa gazdă, un sunet puternic,dar plăcut auzului.

            Meciul a început bine pentru noi conducând chiar şi cu 3-0 dar uşor, uşor ucrainienii au scăpat de emoţii şi au reuşit să îşi iasă din pasa proastă ţinându-ne în şah aproape toată prima repriză. Dar în aer plutea un aer de încredere că vom caştiga. Deşi la un moment dat am făcut câţiva paşi prosti, apărarea cam scârţia, iar portarul nu reuşea sâ îşi intre în mână, am fost egalaţi după ce conduceam cu o diferenţă de 3 goluri şi chiar am fost conduşi cu 2 … Dar după primul time-out al meciului antrenorul i-a mobilizat foarte bine şi au început să joace mult mai bine între ei, au început să îşi intre în mână jucând ca un grup unitar, şi aşa a luat sfârşit prima repriză cu scorul 17-12 pentru noi.

            La pauză era o forfota continuă în tribune care a luat sfârşit la auzul melodiei pe care intrau echipele în teren. 

            Galeria a început să cânte, iar tobele care duduiau i-au impresionat pe ucrainieni în aşa fel încât nu au putut să îşi revină din acea pasă proastă deşi portarul lor, a aparat absolut genial, însă nu a putut face faţă atacurilor continue alor noştrii. Astfel meciul a fost numai în favoarea noastră. Meciul a luat sfârşit cu scorul de 33 la 20 o diferenţă de 13 goluri. Galeria nu se mai sătura aşa că a continuat să  cânte până când echipa a salutat sala şi le-a mulţumit pentru ajutorul acordat. Sala a fost jucătorul în plus al echipei care i-a împins de la spate.         

            Cât despre mine şi despre ce am simţit eu pot spune doar că am rămas fermecat de handbal, deşi până acum nu ii dădeam nici o importanţă, imi aduc aminte fragmente din meci în care mă trezeam în picioare ţipând de bucurie şi aplaudând până când simţeam durearea cum se instalează în palme .. a fost ceva uluitor pentru mine, am rămas vrăjit ca şi un copil mic care vizitează pentru prima oara un parc de distracţii şi rămane fascinat de forfota şi de luminiţele acelea în continuă mişcare. Emoţia pe care am simţit-o nu e uşor de descris , m-am simţit ca şi cum eram acolo pe teren, inima îmi bătea la fiecare pas al jucătorilor, simţeam presiunea ca şi jucătorii, şi eram gata să îmi dau viaţa pe teren odată cu aceştia.

            Totul s-a petrecut atât de repede deşi meciul ţine o oră încât nu am crezut că s-a putut termina. Am rămas uluit de performanţele jucătorilor noştrii ,dar cel mai uluit am rămas de inconştienţa pe care am avut-o până acum şi de inconştienţa poporului care preferă fotbalul plin de scandaluri decât un meci de handbal plin de aventuri.

  






duminică, 31 ianuarie 2010

The Imaginarium

Trailer



Christopher Plummer and Heath Ledger star in this quirky fantasy from director Terry Gilliam. When a deal with the devil comes due, the immortal Doctor Parnassus (Plummer) must renegotiate the pact to save his daughter. Now, with the help of his mystical theater troupe and a mysterious stranger, Parnassus attempts to right the wrongs of his past. The film is Ledger's last, with Johnny Depp, Colin Farrell and Jude Law all completing his role.


Quotes

Tony:  Nothing is permanent, not even death. 
Tony: Can you put a price on your dreams?

Dr. Parnassus: Percy, what would I do without you?
Percy: Get a midget.

Mr. Nick: I don't suppose you're a... betting man, are ya Doc?

Dr. Parnassus: You can't stop a story being told.

Dr. Parnassus:  Your mother and I went away together, grew old, and one day she came to me and told me she was pregnant! Can you believe it, at sixty and pregnant. A miracle. 
Valentina: A miracle or a mistake? 
Dr. Parnassus: You were the best mistake I ever made.

Tony: If Doctor Parnassus can really control people's mind, why isn't he ruling the world,then? Eh? Why bother with this little... side show?
Anton: 'Side show'? He don't... he don't want to rule the world. He wants the world to rule itself!



In the memory of Heat Ledger

"Everybody wanted the movie to get made for Heath, there's no question - the actors and the director. The actors did it for Terry and did it for Heath."
--William Vince, Producer
theglobeandmail.com
April 19, 2008

"Johnny's a friend, and he loved Heath, and he's always been there when I needed him. So I called Johnny to see if he could do it and he said 'I'm in. Done.'"
-- Terry Gilliam
Empire Magazine
March 2009

"None of us wanted to be there, of course - myself, Jude (Law) and Johnny (Depp) - but it was about getting Heath's last work out. It was about fulfilling something that I think Heath would have wanted: finishing Terry's film. We did it. It was a very strange experience that was at turns both incredibly sad and wonderful. As it happens sometimes when people pass on, they bring together those they leave behind. Heath, in his passing, brought together a bunch of people. What would have been just a purely painful environment was not. There was a kind of celebration of Heath's life. It was extraordinarily bittersweet to be part of it."
--Colin Farrell
showbizandstyle.inquirer.net
October 25, 2008

joi, 21 ianuarie 2010

Winter has returned



The sun's getting cold, It's snowing
Looks like an Late Winter for us



It looks like an Early Winter for us
It hurts & I can't remember sunlight



The Wind is freezin all around
Dirty snow keeps falling down

Im still here and you are gone
The city is cold and winter has come



Im running down the icey streets
Trying to catch the last ??

Stumbling on my tired feet
Chasing down the summer street



I remember the truth
A warm December with you



The walk has all been cleared by now
Your voice is all I hear somehow
Calling out winte



Jesus knocking on my door
Late last night and early this morning
Window glass, rusted and weary



Try to wait for the sky to fall
It's kind of hard not to see it all
Whisper a song of winter in your heart



Dead end street, just out my back door
I heard what's seen, a young girl laughing
Now raindrops fall away like souls
I wondered if she ever heard mine dying





luni, 4 ianuarie 2010

Train Trip

Întorcându-mă în Bucureşti după 3 zile petrecute acasă am decis împreună cu prietenul meu şi cu colegul de cameră, care veniseră în vizită, să mergem cu trenul. Bineînţeles, a fost o decizie tare proastă fiindcă, ca de obicei trenul a avut întârziere. Dar pe de o parte a fost foarte fain pentru că am avut o companie de nota 10, jucând cărţi şi multe alte jocuri idioate ca să ne ţină ocupaţi, râzând până la epuizare de prostiile care puteau ieşi din gurile noastre. Dar cel mai şi cel mai important lucru pe care vreau să vi-l dezvălui este duma spusă de o bătrânica care stătea în apropierea noastră. Totul a început când aceasta s-a băgat în vorbă cu o doamnă care avea un copil. Bătrânica întreabă la un moment dat dacă seamană copilul şi cu soţul acesteia. Ea zice ca da seamăna cu amândoi, na ca doar amândoi au participat. Iar bătrânica dupa un moment de gândire profundă ajunge la concluzia urmatoare :

" A păi.. dacă dumneavoastră semănaţi cu copilul şi copilul seamănă cu soţtul dumneavoastră, înseamnă că soţul dumneavoastră semană cu dumneavoastră "

A fost un moment unic, mai ales să poţi vedea figura bătrânicii care era absolut convinsă că ceea ce afirmase ea este foarte plauzibil! Măcar are şi CFR-ul partea lui faină uneori.