
Deci ce mai asteptati ... Hai la o berica rece :X
P.S : uitati-va la numele barului :))

Au trecut 2 decenii din viata mea, si desi imbatranesc ma simt mai tanar, mai implinit si mai plin de viata decat in orice alta perioada a vietii mele. Am un servici okei privind faptul k nu am deloc experienta in domeniul meu de specializare si nimeni nu are de gand sa angajeze un incepator. Fac facultate si imi place ceea ce invat. De curand m-am apucat si de un curs de slovena. E ceva nou, o noua provocare in viata mea, ceva la care nu m-as fi gandit niciodata ca voi face. E o noua lupta pe care vreau s-o castig, si nu voi renunta cu una cu doua, asta e sigur! Am inceput sa economisesc bani la fiecare salar, oricat de putini ar fi, pentru a putea calatori, un vis pe care doresc sa il indeplinesc de multa vreme. Dar cel mai important este faptul ca in sfarsit am intalnit fata visurilor mele. Cu un singur zambet ma scapa de toata oboseala si grijile pe care le am, ea imi reincarca bateriile cu fiecare soapta, cu fiecare imbratisare ma face sa ma simt in siguranta, iar cu fiecare sarut ma ridica in al 9-lea cer.
Am 20 de ani si sunt fericit. Totul merge mai bine ca niciodata. Nu as schimba nici o clipa aceasta perioada a vietii mele, deoarece am intalnit cele mai mari fericiri.
Iar acum pentru a ma lauda putin pot spune ca am cei mai minunati prieteni din lume. Iar cadourile primite de la ei au fost superbe. Plus de asta am primit si 2 talismane vrajite :X o bratara cu 2 urme pe ele si un lantisor, care au o valoare foarte mare pentru mine.
I love my life, and i wouldn't change it for the world.
Thank you guys >:D<
Cu toţii avem prieteni buni de care nu am vrea să ne despărţim nicio clipă. Din păcate cei 2 prieteni ai mei din liceu, cu care îmi petreceam secundă de secundă în timpul orelor, şi nu numai, suferind împreună la bine şi la greu la matematică şi restul obiectelor care pur şi simplu ne terorizau, au decis să meargă pe un drum separat de al meu. Ei au ales Iaşiul iar eu am ales cu inima, Bucureştiul. Am tot încercat să-i conving să meargă cu mine, dar nu, ei au rămas la vechea idee. Stau şi mă gândesc acum cât de mult îmi lipsesc moacele lor somnoroase din timpul liceului, moacele lor triste, absolut tot. Au fost clipe superbe petrecute împreună de care îmi voi aminti mereu cu plăcere, deşi poate drumurile noastre nu se vor mai întâlni niciodată. Pentru mine vom rămâne întotdeauna "The Three Musketeers" ... mereu ajutându-ne unii pe alţii, mereu zâmbind....