Voi începe prin a spune că niciodată nu am fost prea interesat de handball asa că nu cunosc prea bine toate regulile acestui joc. Asa că voi încerca să vă povestesc mai mult emoţia şi ce am înţeles eu din acel meci.
Meciul era în cupele europene la masculin.
Echipele erau HC STIINTA DEDEMAN BACAU – HC "Motor-ZNTU-ZAS" Zaporoje.
Cu toate că nu dormisem noaptea anterioara am acceptat propunerea cuiva să mergem la un meci de handbal, am zis "de ce nu? merită să incerc…"
Ne-am bătut cu nameţii şi cu lacurile în drum spre Sala Sporturilor bineînţeles , dar când am ajuns am constatat că, chiar sunt oameni care vin la meciuri ceea ce m-a încântat foarte mult. Biletul nu este scump fiind doar 5 lei ( 5 lei pt cupele europene şi 2 lei pentru meciurile normale).
Am intrat, am căutat scaune şi am găsit undeva în partea stângă dar mai înspre mijloc, având o vedere perfectă asupra terenului. Atmosfera era absolut superbă, galeria cântând din răsputeri pentru a invoca acel “duh” care să îi ajute pe baieţi să câştige, să le dea curaj pentru a înfrunta aceasta echipă ucrainiană .
La ieşirea echipelor de la vestiare toată sala era în picioare aclamând echipa gazdă, un sunet puternic,dar plăcut auzului.
Meciul a început bine pentru noi conducând chiar şi cu 3-0 dar uşor, uşor ucrainienii au scăpat de emoţii şi au reuşit să îşi iasă din pasa proastă ţinându-ne în şah aproape toată prima repriză. Dar în aer plutea un aer de încredere că vom caştiga. Deşi la un moment dat am făcut câţiva paşi prosti, apărarea cam scârţia, iar portarul nu reuşea sâ îşi intre în mână, am fost egalaţi după ce conduceam cu o diferenţă de 3 goluri şi chiar am fost conduşi cu 2 … Dar după primul time-out al meciului antrenorul i-a mobilizat foarte bine şi au început să joace mult mai bine între ei, au început să îşi intre în mână jucând ca un grup unitar, şi aşa a luat sfârşit prima repriză cu scorul 17-12 pentru noi.
La pauză era o forfota continuă în tribune care a luat sfârşit la auzul melodiei pe care intrau echipele în teren.
Galeria a început să cânte, iar tobele care duduiau i-au impresionat pe ucrainieni în aşa fel încât nu au putut să îşi revină din acea pasă proastă deşi portarul lor, a aparat absolut genial, însă nu a putut face faţă atacurilor continue alor noştrii. Astfel meciul a fost numai în favoarea noastră. Meciul a luat sfârşit cu scorul de 33 la 20 o diferenţă de 13 goluri. Galeria nu se mai sătura aşa că a continuat să cânte până când echipa a salutat sala şi le-a mulţumit pentru ajutorul acordat. Sala a fost jucătorul în plus al echipei care i-a împins de la spate.
Cât despre mine şi despre ce am simţit eu pot spune doar că am rămas fermecat de handbal, deşi până acum nu ii dădeam nici o importanţă, imi aduc aminte fragmente din meci în care mă trezeam în picioare ţipând de bucurie şi aplaudând până când simţeam durearea cum se instalează în palme .. a fost ceva uluitor pentru mine, am rămas vrăjit ca şi un copil mic care vizitează pentru prima oara un parc de distracţii şi rămane fascinat de forfota şi de luminiţele acelea în continuă mişcare. Emoţia pe care am simţit-o nu e uşor de descris , m-am simţit ca şi cum eram acolo pe teren, inima îmi bătea la fiecare pas al jucătorilor, simţeam presiunea ca şi jucătorii, şi eram gata să îmi dau viaţa pe teren odată cu aceştia.
Totul s-a petrecut atât de repede deşi meciul ţine o oră încât nu am crezut că s-a putut termina. Am rămas uluit de performanţele jucătorilor noştrii ,dar cel mai uluit am rămas de inconştienţa pe care am avut-o până acum şi de inconştienţa poporului care preferă fotbalul plin de scandaluri decât un meci de handbal plin de aventuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu