vineri, 27 martie 2009

1 little doggie 2 little doggies


Ni s-a intamplat cea mai ciudata chestie recent :) mereu cand ma gandesc la asta incep sa rad si nu imi vine sa cred ca se poate intampla asa ceva... Mergand intr-o seara printr-un parculet am decis sa poposim pe o bancuta pentru a mai vorbi despre una alta cand deodata un catelus incepea sa latre in spatele nostru. Iritati la culme de el am decis sa ne mutam mai incolo, dar al naibii se tinea dupa noi prin tot parculetul acela, numai ca de aceasta data in liniste datorita faptului ca nu mai erau caini la care sa latre. Ma gandesc cu mare uimire ce-o fi fost in capul lui :)) oriunde mergeam noi era si el, se presupunea ca era bodyguardul nostru. Radeam amandoi de ceea ce ni se intampla. Afara incepand sa se infrigureze am decis sa pornim spre casa, si ghiciti ce? DA ne-a condus pana la intrarea in scara :)) si nu vroia sa plece , a decis sa ramana cu noi. Era animalutul nostru dragalas trimis de o forta misterioasa sa ne protejeze. In sfarsit reusiseram sa-l convingem sa ramana afara si sa ma conduca pe mine pana la metrou. Pe drum insa sa plictisit de mine fiind de unul singur si a spalat putina. Nu mai eram 2, nu mai eram cei 2 indragostiti visatori de care se atasase cu atata usurinta, pe care el vroia sa-i protejeze. De atunci nu l-am mai vazut.... Poate a gasit un alt cuplu de care sa aiba grija, cu noi isi facuse datoria era convins de asta, si asa el va ramane in amintirea noastra. Dupa o vreme, mai exact o saptamana iar ni s-a intamplat, insa de data aceasta aveam doi cuti pe urmele noastre care bineinteles iar sau tinut pana la scara blocului dupa noi, iar cand ne-am luat ramas bun sau despartit si ei de noi, de parca nu mai prezentam interes in ochii lor. O experienta foarte dragutza care iti da de gandit :) Oare ce se petrece in capul acestor minunate fiinte!!! Oare ce va urma? sunt tare curios... Si ca bonus am primit si un mic cutu de plus pe care il pretuiesc foarte mult deoarece e un cadou facut din inima, un cadou mic cu o valoare foarte mare :X

miercuri, 18 martie 2009

Skater boy :)


Sorry girl but you missed out
Well tough luck that boy's mine now
We are more than just good friends
This is how the story ends
Too bad that you couldn't see,
See the man that boy could be
There is more that meets the eye
I see the soul that is inside

He's just a boy
And I'm just a girl
Can I make it any more obvious
We are in love
Haven't you heard
How we rock each others world

Working on a dream

Toata lumea are un vis pe care vrea sa-l urmeze. De mici copii visam sa devenim ba doctori, ba astronauti, veterinari si tot felul de ciudatenii. Dar cu timpul renuntam la ele fiindca ne maturizam, schimbandu-ne obiectivele in viata. Totusi ne facem vise noi mult mai complexe si unii chiar incearca sa si le implineasca chiar daca nu reusesc, pur si simplu se chinuie muncind din greu la ele. Spera , au incredere ca pana la urma destinul le va intinde o mana de ajutor. Asa ca am doar un lucru sa va spun : NU RENUNTATI LA VISELE VOASTRE!! Faceti tot posibilul si implinitile. Eu unul o voi face chiar daca uneori viata te doboara la pamant. Ridica-te si continua sa visezi! Ce ne-am face fara Vise?

The dark side always fails

When the darkness comes
I feel afraid
I feel as if i am losing myself to the dark side
My thougts are black
My thoughts are wicked
I cannot control myself
I struggle, i even bend and break
But nothing seems to work
I can only pray and hope
That i resist until the sunshine comes
Because only the light can save my mind, body and soul.
But it has always shown
So i am no longer afraid, no longer evil
I am pure like 2 drops of sunlight
I am saved...
She is my guiding light, the ray of hope that always comes to save me ...

duminică, 8 martie 2009

The Three Musketeers

Cu toţii avem prieteni buni de care nu am vrea să ne despărţim nicio clipă. Din păcate cei 2 prieteni ai mei din liceu, cu care îmi petreceam secundă de secundă în timpul orelor, şi nu numai, suferind împreună la bine şi la greu la matematică şi restul obiectelor care pur şi simplu ne terorizau, au decis să meargă pe un drum separat de al meu. Ei au ales Iaşiul iar eu am ales cu inima, Bucureştiul. Am tot încercat să-i conving să meargă cu mine, dar nu, ei au rămas la vechea idee. Stau şi mă gândesc acum cât de mult îmi lipsesc moacele lor somnoroase din timpul liceului, moacele lor triste, absolut tot. Au fost clipe superbe petrecute împreună de care îmi voi aminti mereu cu plăcere, deşi poate drumurile noastre nu se vor mai întâlni niciodată. Pentru mine vom rămâne întotdeauna "The Three Musketeers" ... mereu ajutându-ne unii pe alţii, mereu zâmbind....

Sunt un fan desene animate, recunosc !

Îmi este atât de dor de vechile desene de pe Cartoon Network, nici nu vă imaginaţi. Îmi amintesc cu o foarte mare plăcere cum mă pierdeam zile în şir în faţa televizorului urmărind desene ca: 2 stupid dogs, cow and chicken, dexter's laboratory, looney tunes, courage the cowardly dog ... şi aşa mai departe. Deci erau geniale desenele acelea, chiar şi în zilele acestea dacă îmi daţi să mă uit mă topesc de plăcere. Sincer să fiu aşa am început să fiu pasionat de engleză, deoarece mă fascinau, învăţai fără să vrei... Acum vedem numai violenţă, şi în plus sunt dublate în română... nu zic să nu fie în română dar măcar un post tv să fie în engleză că aşa copii din ziua de azi nu se pot forma cât de cât (în ce priveşte o limbă străină) şi le vine greu să înveţe în şcoli. Revenind la desene recunosc că cu timpul am evoluat puţin şi am început să mă uit la desene mult mai complexe cum ar fi: south park, futurama, family guy, şi altele... dar sunt momente când tânjeşti la începuturi :X la cele vechi care niciodată nu se vor demoda. Şi deşi am 19 ani o spun în gura mare ÎMI PLAC DESENELE ANIMATE... nu ştiu de ce unora li se pare a fi o chestie atât de ruşinoasă. Mie unul nu...

Metal vs Everything Else

Totul a inceput in clasa a 10 a cand , din intamplare, am dat peste cateva formatii metal mai soft. Imediat m-am indragostit de sunetul chitarilor si al tobelor, acesta devenind o particica din mine de care nu ma pot lipsi prea multa vreme :).
A fost o schimbare rapida ramanand chiar eu uimit cat de repede am tradat rap-ul in schimbul metalului ( in decursul a 3-4 zile uitasem demult de unde plecasem ). Tin minte cum colegii mei de clasa au ramas cu gurile cascate de performanta mea :D.

Am inceput mai intai cu un sunet mai soft dar usor usor am fost atras de " the darker side " urcand astfel pe scara ierarhica(daca o pot numi asa) a metalului. Incepuse sa-mi placa, cum ar zice unii, " grohaielile". Bine recunosc la inceput ascultam mai mult pentru partea instrumentala, dar incetul cu incetul urechea a inceput sa se formeze si am reusit sa inteleg si versurile. Am ascultat cred toate felurile de metal de la cele mai soft la cele mai dark posibile. Din punctul meu de vedere nu m-a afectat cu nimic asa zisa muzica "satanica". Dar na poate sunt eu orb...

Am auzit multa lume zicand ca metalul este muzica nebunilor ... o muzica pe care daca o asculti te dai cu capul de pereti, dar pentru mine este exact opusul, este relaxanta mai ales cand sunt nervos... Nu stiu de ce dar cand ascult simt cum imi consuma furia interioara. Poate sunt eu mai ciudat si nu stiam :-".
Deci momentan sunt si voi ramane metalist orice ar zice lumea. Fiecare are dreptul de a alege.